joi, 13 august 2009

Visări ambigene

Aş aşterne un pat de frunze

pe un nor de cristal,

deasupra soarelui ;

m-aş întinde şi te-aş aştepta…

aş întinde un pat din gheaţă,

l-aş agăţa de stele şi de lună

şi aş aştepta să vină ploaia,

să cadă peste inima mea, mângâind-o;

să vină odată noaptea,

să cada peste privirea mea

şi să mi te aducă,

şopti ea, visând!


Aş alerga către tine,

dus pe aripi de vânturi nebune,

scurtând aşteptarea ta şi a mea,

adunând în drum milioane de flori,

ca să aştern patul trupului tău,

unde aş vrea să ne iubim sălbatic,

iar şi iar, până la sfârşitul lumii,

iar buzele mele pârjolite

să simtă ploaia sărutărilor tale

fecunde,

răspunse el şoaptei.


Te simt in fiecare secunda

spartă de ticăirea ceasului;

închid lumina şi mă întind

ascultând doar muzica nopţii

şi nu îmi doresc decât

să te aud venind!

murmură ea.


Am să vin păşind pe vârfuri

să te admir cum stai întinsă,

leneşă şi goală, fremătând,

pierdută cu gândurile tale;

vreau să-mi umplu ochii de tine

şi să plec...Sau nu, rămân!

a zis el, în vis.


12 Aug 2009

4 comentarii:

Shanti spunea...

Sunt intr-o sinusoida a iubirii, am intrat in visarile ambigene dar am ramas singura pe o carare intunecata privind la talpile celui care pleaca... trist...trist... din partea celui care pleaca, nici un semn! asa e legea nescrisa a firii omenesti.

si mai rostesc: daca ti-e dor de mine, mananca o pasare....

se intrepatrund 2 visari, 2 dorinte arzatoare, 2 vapai insa nici una dintre ele nu e capabila sa convinga cealalta flacara sa paseasca din gen in androgin... se separa, cu stiinta, unul de celalalt, parca necesara ar fi doar sfasierea carnala, epuizarea, restul e bezna, mut...

cei doi amanti virtuali nu-si doresc o relatie ci o traire sau o retraire a unui timp al iubirii pe care cred ca nu-l vor mai avea...ei incearca sa-si simta tineretea in vine, in sange, in suflete, in emotii dar undeva, intr-un coltisor, constientizeaza ca sunt batrani... ei intra intr-un joc doar de dragul tineretii pierdute, de dorul gustului iubirii si nu pentru a iubi cu adevarat... de ce se simt imbatraniti cei doi? de ce?

Alexandru Moise spunea...

Shanti

cei doi iubiti nu sunt decat imbatriniti sufleteste, nu fizic.

Shanti spunea...

revin cu intrebarea: DE CE? DE CE IMBATRANITI SUFLETESTE?

Alexandru Moise spunea...

Shanti

imbatranim cand nu mai avem din ce sa ne extragem seva... Am incercat mai multe pamanturi care s-au dovedit sarace in minerale sau, si mai grav, soluri otravite