Năluci

Apar în taină şi dispar la fel,
le simt dar nu ştiu unde sunt,
ele sunt aer şi sunt vânt.
Mă uit, le caut în zadar,
Or fi aievea, mă întreb, sau doar
există-n mine, îmi stau în cerebel?

Puteam să jur că le-am simţit,
unde-au plecat, unde s-au dus,
nu sunt în jos şi nici în sus
nu sunt în faţă, nici în spate,
au dispărut deodată toate
sau dorul meu le-a zămislit?

Ssst! Auzi cum ele-mi calcă urma?
Mă-ntorc pe loc şi una prind,
o strâng în braţe, o cuprind,
şi când îmi zic că-i prinsă bine
năluca nu mai e cu mine,
ci a fugit să îşi ajungă turma.

Alexandru Moise / 5 Nov -Topraisar