duminică, 9 noiembrie 2008

Luciditate

Într-o zi voi pleca acolo
unde toamna pleacă frunzele
şi nu se mai întorc.
Îmi doresc ca acestă clipă fatidică,
Să fie căt mai departe în viitor,
Este clipa plăţii
care nu acceptă rău-platnici,
e plata vieţii pe care o trăiesc,
cu care m-a îndatorat naşterea.

Gândul meu hăţurile rupe
Şi aleargă sălbatic,
spre viitor,
lacrimile îmi evadează pe obraji,
parcă trăiesc acum,
dedublat de Eu,
clipa fatidică
ce va să vină.

Mă scutur de lacrimi
şi îi zic Eu-lui revenit
că nu îmi este frică.
Dar ştiu că
într-o zi voi pleca acolo,
unde toamna pleacă frunzele
şi nu se mai întorc.

Şi îmi pare rău!

Bucureşti -26 ianuarie 1981

3 comentarii:

Rodica spunea...

Poate nu e rău să te gândeşti şi la marea clipă, e ca un fel de terapie. Mă gândesc că cei care sunt mai "bisericoşi" sunt mai pregătiţi.
Cu riscul de a mă înspăimânta rău, nu mă voi duce să bat mătănii cu toate năroadele care nici nu ştiu, de multe ori, când trebuie să-şi facă Semnul Crucii.

Alexandru,

eşti când grav, ingrijorat, când exuberant, debordând de energie şi dorinţi. Emoţionezi.
Ce faci? Ţii poeziile doar pentru tine? Publică-le, să se bucure cât mai multă lume.
Acum mă duc la culcare, e şi mâine o zi.
Încă odată mulţumesc pentru tot.

Alexandru Moise spunea...

Intr-un anume sfarsit, moartea este o binecuvantare. Cea mai cumplita boala este batranetea iar viata unui batran poate deveni o suferinta, la o vreme.

Promit ca sa transcriu din manuscris o pozie la o zi, doua. Apoi, o sa ma gandesc serios la publicare.
Somn usor!

Shanti spunea...

Te-as intreba daca practici meditatia? De ce? Pt ca iata, in poezia ta, poate fara sa stii, ai prins exact o stare care se intampla dupa iesirea in astral: reintoarcerea "Eu-lui" iti dizolva frica de moarte. Asa e! Aici ai perfecta dreptate! Numai cei care au reusit sa cunoasca moartea intr-o oarecare forma, chiar si cei care au trecut prin moarte clinica, vor afirma acelasi lucru.

Poezia este incarcata de emotie, trista, oarecum inlantuita in regrete dar si de o constientizare necosmetizata a ceea ce inseamna batranetea in sine.

Da, Rodica are dreptate. Trebuie sa publici neaparat!