Toamna

E toamnă…
Cad culorile verii din copacul vieţii
Verde, galben, roşu
Amestecă negrul din sufletul rănit
Alină suferinţele nevindecate
Acoperă visele moarte ale primăverii.

E toamnă…
Cad lacrimile cerului odată albastru
Peste cenuşiul pământului
Spală amintirile şi trăirile mele
Sting secunde, minute, ore, zile
Dintr-un timp care curge impasibil.

E toamnă…
Au plecat în linişte păsările călătoare
Zboară spre un alt anotimp
Şi duc într-un departe etern
Susurul de izvor al iubirilor mele
Ştiute şi neştiute de lume.

E toamnă…
Frigul iernii ce va să vină curând
Strânge riduri în zâmbetul buzelor
Albeşte cu brumă părul lor
Ofileşte sânii trupurilor odată fecunde
Pe care-i păşteam în nopţi de amor.

E toamnă…
Vântul a scăpat din chingile zărilor
Aleargă nebun norii cerniţi
Loveşte cu geamăt crengile copacilor goi
Joacă în aer primul fulg de zăpadă.
Sau am văzut doar zbaterea aripii de înger?!

E toamnă…
Soarele dispare într-un amurg sângeriu
Păleşte lumina ochilor vii
Lasă întunericul peste existenţă
Şi vine acea noapte ascunsă efemerilor,
Sub frunzele mereu verzi ale Universului.