Am coborât aseară cărarea din CetateŞi-am luat dintre vestigii liniştea cu mine,
Dar ea s-a spart, iubito, în sute de păcate
Când am primit în noapte cuvinte de la tine
Nu ştiu de ce mă laşi, nu ştiu de ce mă vrei,
Simt doar taifunul ce-l izbucneşti în minte
Hai, vino de îndată sărutul să mi-l iei
Sau uită-mă etern, să fiu ca mai ‘nainte.
Mă încălzeşti lăuntric spunând că îţi e dor
Apoi mă laşi arzând şi pui lacăte şoaptei
Nemaitrecând să vezi c-am început să mor
Şi uiţi că ucigaşii se-ntorc la locul faptei.
Alexandru Moise/Sighişoara-august 2009
Postări
2 comentarii:
Sighisoara mi-ar da un sentiment de tristete. Parca m-ar navali trecutul colbait si mi-ar tulbura prezentul...
Vad ca esti vesel. Asta e bine :)
Shanti
este un oras ca o poarta in timp care face legatura intre prezentul infam si trecutul glorios.
Trimiteți un comentariu