Am pus iubirii noastre cruce
Şi nu mai ştiu din ce motiv
Am pus iubirii mele cruce
Şi vreau să o îngrop definitiv.
Am pus iubirii noastre cruce
De azi nu o să mă mai minţi
Am pus iubirii mele cruce
Sa fiu flăcău iar la părinţi
Am pus iubirii noastre cruce
Iar popa-i cântă “Aleluia”
Am pus iubirii mele cruce
Când am lăsat-o pe duduia.
Am pus iubirii noastre cruce
Când pasiunea ne-a murit
Am pus iubirii mele cruce
În clipa când m-am lămurit.
Am pus iubirii noastre cruce
Şi bocitoare o jelesc
Am pus iubirii mele cruce
Şi abia aştept să mai iubesc.
Am pus iubirii noastre cruce
Ne despărţim fără motiv
Am pus iubirii mele cruce
Ca tu s-o reînvii definitiv.
Alexandru Moise/Bucuresti-3 August 2009
Postări
4 comentarii:
vai, ce dur esti in poezia asta :( saraca iubire! o ingropi de vie, pt ca... ea inca exista acolo, in inima, in suflet, in emotie "ca vreau s-o-ngrop definitiv". adica incerci o manipulare, o traire a unei idei induse, dar... nu uita ca de cele mai multe ori in iubire nu prea merge chestiunea asta... iubirea, atunci cand se naste, fiinteaza si creste, iti inunda tot trupul, tot gandul, toata trairea... intotdeauna trebuie sa existe un motiv ori la tine este "si nu mai stiu din ce motiv" - pana si aici domina incertitudinea ... nu! iubirea dispare cand nu mai este alimentata emotional, cand incepe sa-si faca loc rationalul, cand se pun in balanta unele cu altele, cand pur si simplu s-a nascut si plictiseala. da, plictiseala ucide iubirea, asa ca... asta o fi cauza.
Shanti
Sau poate ca este singura modalitate de a scapa de o iubire care complica vieti...
doamne, alex, tu inca iubesti. te inteleg perfect pt ca am cunoscut cea mai inalta forma a pasiunii in iubire. am reusit sa uit doar atunci cand am lasat-o sa arda complet, pana la stingere. amintirea n-o poti ucide pt ca ea exista acolo, in cutia sclipitoare dar secreta a trecutului tau. nu regreta nimic. tot ceea ce a fost frumos trebuie pastrat viu in gand si traire. la mine a fost o nebunie, la tine a fost alta nebunie :) dar...a fost o nebunie a iubirii si asta ne inalta, chiar daca ochii ne sunt inlacrimati atunci cand privim in urma :(
Shanti
iar ai dreptate!
Trimiteți un comentariu