Cade frunza cum cade Amurg
Din noapte apoi ivindu-se zori
În timp ce zilele noastre se scurg
Soarele apare, dispare de milioane de ori.
Cade frunza cum cade o spadă,
De călău care loveşte cu ură,
Gâtul îşi leapădă capul în ladă,
Iar trupului tresaltă spasmodic şi-ndură.
Cade frunza cum cade cununa de laur
De pe fruntea celui odată ne-nfrânt
Şi nu-l mai ajută nici munţii de aur
Când Moartea îşi flutură coasa în vânt.
Cade frunza cum cade Holera
Nascând cimitere mai late, mai lungi,
Un dangăt de clopot zdruncină era
Şi n-ai un “departe” la care să fugi.
Cade frunza cum cade venin
În rana croită de colţii de şarpe,
Se amestecă-n sânge ca apa în vin,
Ca fieru-n argintul monedelor carpe.
Cade frunza cum cade un fulg
Al ninsorii de alb peste lumea de humă
Când nori însmoliţi de gheaţă se mulg
Şi viscolul urlă ca lupii la lună.
Cade frunza cum cade lumină
În cavoul deschis de Viaţă spre moarte
Arătând un surâs de tigvă ce alină
Dureri de mamă venită la fiu de departe
Cade frunza cum cade un pom
Devenit rumeguş, într-o formă confuză,
La fel cum victima clipei cade un om,
Cade frunza cum cade o frunză.
Alexandru Moise
Tuzla-14.04.1983
4 comentarii:
imi place
@carla
multumesc! continua...
e adevarat, daca nu era dadeam mai multe detalii
atunci vreau mai multe elemente. pate si XXX
Trimiteți un comentariu