Un Om

Un Om

Sunt Omul de Piatra care apa conduce
Prin mii cataracte şi cascade aburind,
Străin de tristeţe, de iubirea cea dulce
Doar gerul şi vântul m-or vede murind.
Fără cruce...

Sunt Omul de Lut zămislit de olar
Născut din argila din oase de moşi
În mine stau apa cu florile-n dar
Şi mă văd cei la suflet frumoşi.
Şi cu har...

Sunt Omul de Foc care arde în Soare
Ce pârg dau la rod şi la palida piele
Mă topesc şi renasc din roşii izvoare
Doar Cosmosul vede toate feţele mele.
Aşa schimbătoare...

Sunt Omul de Apă, stapânul din larg
Iubesc cu suspine nisipul la mal
Şi urlu-n talazuri când de stâncă se sparg
Murind câte puţin, cu fiecare val.
Pe patul de alge...

Sunt Omul de Fier topit în Pământ
De calfe ce-ncing de zor la cuptoare
Trăiesc infinit, trec erele-n vânt.
Mă vede lucind doar cel care moare.
Şi-n gând...

Sunt Omul de Sticlă în multe culori
Şi spaţiu-l despart în bucăţele de spaţiu
Prin mine se văd milioane de nori
Sunt Nevazutul ce-n spatele-mi ţiu,
Mii de comori...

Sunt Omul de Carne născut din Divin
Sătul de speranţe şi flamând de amor,
Când tandru şi bun, când rău şi meschin.
Doar tu fi-vei de vină când eu am să mor.
De-al tau dor...

Alexandru Moise
Bucureşti/05 decembrie 2002