Plâng

Departe sunt, totuşi aproape
şi plâng, şi plâng, şi plâng,-
nu pot să vreau, nu pot s-ajung
am gândul dus de ape,
iar trupul ferecat doar timpul îl dezleagă
de nu mârşavă plagă îl trage în păcat.

Şi plâng, şi plâng mereu,
în ochi-mi şi-au izvorul
mai alinându-mi dorul
lacrimi din pieptul greu.
Urăsc destinul ce suflete desparte.
Cei dragi aproape-mi sunt,
şi totuşi ce departe!