Atunci când seara peste noi se lasă
Umbrele intră pe fereastră-n tindă,
Născând dihănii pe pereţi, în casă,
De la podea şi până sus, la grindă,
Atunci când seara peste noi se lasă,
Pâlpâindă!
Înconjuraţi de sute de fantome,
Înalţ spre Cer tulburătoare rugă,
Pe trup să-ţi plouă florile arome
Şi gândul rău departe să îţi fugă,
Înconjuraţi de sute de fantome,
În rugă!
Şi tot ce îţi doreşti, să se întâmple,
Iar cel la care pleci, să te iubească
Chiar când te-or ninge anii pe la tâmple,
Să fiţi părinţi, copiii să vă crească,
Şi tot ce îţi doreşti, să se întâmple,
Să te iubească!
Dar când amurgul te va scalda-n văpaie
De vrei s-auzi din nou ale mele şoapte,
Ştiind cum ne iubeam la mine în odaie
Până când ai plecat definitiv în noapte,
Când amurgul te va scalda-n văpaie,
Sunt şoapte...
Alexandru Moise/ 05 Decembrie 1994-Bucureşti
2 comentarii:
"sunt soapte..." da, dar soaptele cutremura cel mai mult... cuvintele rostite in ureche tulbura, soaptele ne rasfira parul epidermei si ne intorc in trecutul in care am trait fericirea...
shanti
ala-i shpilul! l-ai prins!
Trimiteți un comentariu