Învins

Amar este veninul, dar dulce-i cianura

Otrava ce despotic o foloseşte Ura

Îmi picură-ntre buze…Nu vreau să beau…Le strâng,

Trupu-mi se saltă-n spasme, ochii orbiţi îmi plâng,

Ea îmi desface gura, cu forţa-i mă răpune

Sadic strecoară moarte…otrava încet o pune,

O mistuie dorinţa fărădelegii sale

Cu sete soarbe-n nări mirosul de migdale

De mult aşteaptă bruta în răzbunare-o clipă

Plutind, să mă trimită pe-a morţii neagră aripă.

Otrava mă cuprinde, palpită rece-n vine

Grăbind sfârşitul meu, secunda care vine

Gura se încleştează, cuvinte greu frământă,

În timp ce Ura râde, se uită şi îmi cântă.

Ultimă arcuire, totul în mine moare,

Ce bine este acum, nimic nu mă mai doare,

Uşor, mă saltă-n braţe un gingaş heruvim

Că să mă poarte-n raiul pe care ni-l dorim.

Şi plec lăsând în urmă învingătorul cel

Ce ştie că etern aproape sunt de el.

Alexandru Moise/ 14 Nov 1982- Tuzla