Nu mi-am dorit să fiu ceva anume,
până când vraja Miezului de Noapte,
coborâtă în sufletul meu
m-a înrobit,
fâcându-mă să vreau...
Acum aş vrea să fiu ploaia pe care o mângâi,
răceala de sub degetele tale marmoreice,
întunericul care îţi îmbrăţişează trupul,
gândul ascuns în spatele frunţii tale,
mireasma rătăcită în parul tău răvăşit,
omul de dincolo de geamul prin care priveşti.
Aş vrea să fiu ecoul glasului tău suav,
temnicerul fioros al tristeţilor tale,
poetul clipelor fericite trăite de tine,
mătasea veşmântului care-ţi acoperă trupul,
locul în care se odihnesc buzele tale în sărut.
Aş vrea să fiu ceea ce ţi-ai dori să fiu
şi nu aş cere în schimb
decât să fii a mea.
Alexandru Moise /Bucureşti 23 iulie 2009
Postări
2 comentarii:
Superba poezie! M-a miscat profund pentru ca sensibilitatea masculina o intalnesc rar in cuvinte, iar tu le-ai rostit deja.
As vrea sa fiu "temnicerul fioros al tristeţilor tale" ... ce frumoos! Ce bine ar fi sa poata fi cineva atat de fioros incat sa poata alunga toate tristetile persoanei iubite!
As vre sa fiu "omul de dincolo de geamul prin care priveşti" ... de ce "dincolo? de ce te detasezi? De ce nu intri in privire mai aproape? Nu conteaza ca ceea ce va desparte este un geam, si ala transparent, dar este ceva. Intre voi (generic vorbind) n-ar trebui sa existe nici un obstacol. Doar iubire, traire, simtire, puls nebun.
As vrea sa fiu mătasea veşmântului care-ţi acoperă trupul" - ce senzatie palpabila...wow! ma furnica pana si pe mine...da, sa simiti, sa mirosi, sa atingi, sa vezi...
Shanti
tu esti o sensibila si o deosebita. Din nefericire, putini sunt ca tine, putini vad "dincolo" asa cum vezi tu...
Si, ceea ce este si mai dureros, putin sunt capabil sa aprecieze. "Margaritas ante porcos" spunea latinii. E valabil astazi mai mult decat oricand.
Trimiteți un comentariu