joi, 14 mai 2009

Decembrie


Ne-am zis un neştiut "Te iubesc!"
Pierduţi în amor, clandestinii din noi,
Uitau, contopiţi în ghemul trupesc,
De lumea reală din jur.
Cu strigoi.

Răniţi de destin, cu suflete ciute
Ne cufundam în patimi, ne ofeream fiori
Dar clipele de bine a trebuit plătite,
Vieţii ce nu iartă.
Adeseori.

Te întrebam: “De ce eu?”, cu uimire
Doream să te înţeleg, să aflu ce gândeşti,
Dacă urzeşti malefic o plasă-n mii de fire,
Şi răspundeai, ingenuu.
Doar că iubeşti.

Te vreau, iubito, atunci când sunt cu tine
Prin porii tăi respir, prin ochii tăi privesc,
Din sânii tăi m-adăp, îmi este aşa de bine
Că-n braţe vreau să-ţi mor.
La naiba! Să trăiesc.

Dar şarpele îndoielii muşcă şi-n dureri
Mă tem că vine clipa când ceri ca să îţi dau
Nu suflet în amor, valori de nicăieri,
Soarele şi Luna sau cine ştie ce!
Nu vreau.

E întâi de Undrea, primii fulgi au căzut,
Aşteptându-te, brusc, îndoiala mă-nvinge,
Mă întreb cât va ţine nebunul debut?
Ce frig e afară.
Şi în mine ninge!

Bucureşti /1 Decembrie 1994

4 comentarii:

Shanti spunea...

"Din sânii tăi m-adăp, îmi este aşa de bine
Că-n braţe vreau să-ţi mor.
La naiba! Să trăiesc."

senzationala interpretare! Yang-In-ul romanului indragostit! Se simte forta sentimentului de iubire pasagera, o iubire care nu renunta la "Eu" si care admite sacrificiul doar pana la un anumit punct.

Alexandru Moise spunea...

Shanti
de fiecare dată mă uluieşti cu puterea ta de sinteză, de analiză. Mie mi-au venit! Aşa, pur şi simplu! Într-un mod natural, empiric. Dar spusele tale le înnobilează, le dă un sens, o explicaţie, o filozofie. Genial!

PS: Laudele tele îmi aduc aminte de un banc. Un ţăran avea o gloabă de cal pe care voia să-l vândă în târg. Un şmecheros îl întreabă: Cât vrei bade pe cal? Ţăranul zice: 800 de lei.
Şmecerosul îi zice: Dă-l încoa şi lasă-mă pe mine că îl vând cu 1.000 şi iau eu diferenţa de 200.
Şi începe şmecheritul să strige: Cal bun, trage o căruţa plină cu lemne la deal, bun de sămânţă, nu mănâncă muult etc.
A stat ce a stat ţăranul ascultând la şmecherit cum îi lăuda calul în mijlocul târgului în gura mare şi la un moment dat zice: Ia dă, bre, calu'-ncoa că nu-l mai vând!

Cam aşa şi tu cu mine! Prin spusele tale m-ai făcut să mă cred un pegas, nu gloabă.

Shanti spunea...

mai omule cu ochi caprui, tu esti in suflet un pegas cu inima de leu :))) stii sa zbori, stii sa te izbesti cu fruntea de pamant, stii sa-ti zdrobesti genunchii, sa te ridici iar in inalt si sa iubesti pentru a mia oara ca si cum nimic din toate alea nu s-ar fi intamplat :)))

Alexandru Moise spunea...

Shanti
sunt doar un bot de huma, vorba lui Nica a Petri