luni, 27 aprilie 2009

Pentru Rodica, cu prietenie!

În loc de "La Mulţi Ani!"





42 de comentarii:

Rodica spunea...

Mulţumesc,

iar ceva nou. Nu , nu am mai auzit-o. Stilul este puţin schimbat.
Mă duc la Chopin.
Uite, se apropie miezul nopţii.
Chiar,
"Noapte bună!" Alexandru.

Alexandru Moise spunea...

Noapte buna, Rodica!

Alexandru Moise spunea...

astept parerea despre melodie. Mie imi creaza un sentiment ciudat. Si videoclipul e ciudat si frumos. Filmari de detalii, giuvaeruri, elementele naturii(vantul in pantalonii lui salif, marea, cerul, intinderea pustie).

Shanti spunea...

Incredibil Alex ce descopar eu la tine! Ma gandeam ca in Romania inca nu s-a auzit de Salif Keita. Eu l-am "intalnit" anul trecut pe un site de muzica, la niste amici de prin tari cu soare pline si am fost pur si simplu fermecata de frumusetea vocii lui exotice, de ceea ce reuseste sa transmita auditorului fara a intelege un singur cuvintel. Asta, zic eu, inseamna muzica adevarata. Sa-ti mangaie urechea si inima.

Melodia care m-a facut sa iubesc muzica lui Salif a fost "Nyanyama - Geisha Lounge" care de altfel am si folosit-o la videoul meu intitulat "Geisha". Daca inca nu ai ascultat-o, ti-o recomand.

Shanti spunea...

Te superi daca o postez si la mine? Nu pot rezista sa nu o am! Voi cauta imediat si fisierul audio! Mersi anticipat!

Rodica spunea...

Salut, Alexandru!

M-am odihnit puţin la tine.
Când ţi-am spus că am dat din nou peste o noutate ascultând melodia, aşa este.
Eu nu am ştiut de exitenţa lui Salif Kaita până ieri. O voce tipic africană. Prezenţa Cezarei trece în plan secundar Ea îşi păstrează inflexiunile molcome şi puţin melancolice ale vocii. Melodia nu mai este moma, cu împletirea dintre muzica portugheză şi folclorul Capului Verde. Melodia este puternic influenţată de muzica arabă împletită cu folclorul Africii negre.
Aminteşti de bijuteriile Cezarei. Mâna este foarte încărcată şi de inele şi de brăţări. Nu ştiu dacă este cochetărie sau dorinţa de a acoperi. Pe mine când mă interesează o persoană îi privesc mâinile cât pot de mult, apoi buzele şi la sfârşit ochii. Restul nu are importanţă. Mâinile spun foarte, foarte mult. Of, unghiile lungi îmi crează o senzaţie neplăcută, mi se încreţeşte pielea. Nu.
Clipul este melancolic prin tot ce ai enumerat: vântul fluturând pantalonii cântăreţului, marea, cerul şi întinderea pustie.
Este melancolic dar şi foarte senzual. Privirea ne este focalizată aproape obsesiv spre buze.
Ai ales un clip frumos.
Voi reveni mai târziu.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
daca iti place asa, un pic, ma bucur. Mie imi creaza o stare ciudata tot acest amalgam de imagini, voci de exceptie si dialecte.
Nici mie nu-mi place cum arata degetele cu unghii lungi, imi dau impresia de morbid. De abuzul de bijuterii nu-ti mai zic! Am apreciat stilul de filmare, pe detalii. Trebuie sa prindem ideea pe care vrea sa o transmita regizorul, si nu analizam dpdv estetic.
Imi cer scuze ca nu prea am fost activ astazi dar inca sunt la serviciu si am multa treaba. Pana in miez de noapte!
Vorbim mai tarziu daca nu te duci la nani.
O seara minunata!

Rodica spunea...

Alexandru, nu pot să rămân. Rămâne pe altă dată.
Noapte bună!

Alexandru Moise spunea...

Rodica
ce mai faci? Pe unde-mi esti?

fini spunea...

Alexandru,

îmi pare nespus de rău că am pierdut "momentul" aniversării tale.
Aş încerca acum să-mi îndrept gândurile mele cele mai bune spre tine şi să-ţi doresc ca totul să-ţi mergă din plin. Să ai parte de multe bucurii pentru că le meriţi, prietene.

De data asta chiar mi-a fost foarte greu să-ţi scriu.

Alexandru Moise spunea...

fini

Iti multumesc! Nu este niciodata prea tarziu ca cineva sa iti spuna "prietene"!

fini spunea...

Salut Alexandru,

am vizitat, am ascultat.
Frumos este clipul cu "Rapsodie pe o temă de Paganini", l-am privit de câteva ori.

Alexandru Moise spunea...

Da! Piesa a fost coloana muzicală a filmului "Undeva, cândva". Este un film de care îmi amintesc cu mult drag şi care m-a impresionat până la lacrimi atunci. Nemurirea iubirii, dragostea peste veacuri!

Graţie şi frumuseţe, paralela dintre evoluţia florală şi cea a feminităţii, sub imperiul timpului.

PS: Ai uitat să-mi scrii data!

fini spunea...

Alexandru te salut.

Eu înţeleg că eşti sensibil, că eşti poet dar în "nemurirea iubirii" chiar nu pot să cred.
Vorbeşti de "dragostea de peste veacuri". Te referi probabil la dragostea marilor creatori, care este perenă datorită oprelor lăsate în urma lor.

Nu, n-am uitat. Mai este un picuţ. Cu siguranţă îţi voi scrie cu 1-2 zile întârziere şi tot nu va fi ca le tine.

Alexandru Moise spunea...

Rodi

se pare că nu ai văzut filmul! Era vorba de un tânăr care ajuns într-un hotel vechi a văzut o femeie într-o fotografie, la fel de veche, de care s-a îndrăgostit.

Rodica spunea...

Alexandru,

nu, nu am văzut filmul.
Ideea filmului ne îndreaptă spre Romantism. Romanticii au scornit "ideea fixă", pe care au dezvoltat-o ficare după propria imaginaţie.
Romantism în zilele noastre. Pare anacronic.

Rodica spunea...

Alexandru,

comunic destul de greu pe blogul tău. Nu-mi dau seama dacă postarea mea a fost acceptată sau nu.
Înainte cu câteva minute ţi-am scris, dar nu-mi dau seama dacă-ţi parvine postarea. Trebuie să trec şi prin previzualizare?

Rodica spunea...

Alexandru,

chiar nu pricep ce se întâmplă cu postările mele. Au dispărut? Parcă am vorbi fiecare cu câte un perete.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
scuza-ma! Am umblat eu prin setari si am dat Da la moderare comentarii. Acum am remediat problema. Sper sa comunicam bine!

fini spunea...

Zilele trecute văzând că nici măcar nu mai pot intra aici, am hotărât să nu mai vin.
Pentru ce am revenit? Probabil pentru că ţi-am văzut celălalt blog încremenit. Sper că eşti bine.

Alexandru Moise spunea...

Mersi! Sunt ok!

Rodica spunea...

Alexandru, ai văzut ce sunt în stare să fac?! Nu mi-am imaginat că eşti pe aproape şi răspunzi. Văzându-ţi răpunsul am luat-o la sănătoasa. Doamne, zăpăcită mai sunt! Stau şi râd de mine cu hohote de vreo 20 de minute.
Nu te supăra pe mine, asta sunt. Aşa am simţit, aşa am făcut. :)
Mă bucur că eşti bine, chiar am fost îngrijorată. Acum aproape două săptămâni s-a întâmplat cam la fel. Văzând că postezi dincolo m-am liniştit.
Acum sunt veselă.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
te-am minţit! Nu sunt bine deloc. M-am săturat de tot, toţi şi toate. Am ajuns în starea filozofului supărat pe lumea în care trăieşte, dar şi a ludicului satistit de cei care i se mişcă în imediata apropiere.
Grija pe care mi-o porţi m-a bucurat foarte mult. Îmi place că pleci trântind uşa şi revii deschizând, aceeaşi uşă, uşor şi cu oarecare dor.
Când am citit că nu mai vrei să vii pentru că nu îţi citeşti comentariile imediat, m-a durut! În plus, mi se părea uşor pueril. Nu ţin pe nimeni cu forţa lângă mine, nici în viaţa reală, darmite în mediul virtual. Am introdus moderarea nu pentru a filtra ce zice lumea(cu atât mai puţin nişte spuse pe care le sorb), ci pentru a primi mesaj pe email decâte ori mai am un comentariu. Aşa, trebuie să deschid toate postările ca să văd ce comentarii noi mai am. Şi poate că am făcut-o ca să citesc cât mai repede ce-mi scri(eu nestând pe acest blog), nu ca să te obstrucţionez.
Dar toate astea nu contează. Singurul lucru important pentru mine este că atunci când lipsesc de aici, când îmi lipsesc chiar şi mie, îţi lipsesc şi ţie. Sau oare mă înşel?

Rodica spunea...

Alexandru,

chiar nu poţi să-ţi permiţi să te saturi de tot, toate şi toţi. E cazul să-ţi revii.
"Grija" de care spui, este normală între prieteni.
Ascultă, când mă duc în "vizită" mă duc cu gândul că voi găsi gazada acasă. Când nu ţi se deschide nu este chiar o plăcere.
Postare nouă! O poezie frumoasă, simţită. Trebuie să o mai citesc. O imagine mai neroadă nu ai găsit?! Mă faci de iar fug mâncând pământul.

Alexandru Moise spunea...

Aici e locul de refugiu al "gazdei" unde nu stă mereu. Important este că aşteaptă să-i bagi scrisorelele pe sub uşă, nu că te aşteaptă-n prag. Mai are de cosit, de muls oile şi de tăiat viţelul cel gras(pe care încă îl mai caută pe coclauri).
Fotografia reprezintă un foc adolescentin, trăit în natură ca orice dragoste "primară" şi nimic mai mult. Nu mi se pare ceva erotic. De fapt, ilustrează foarte bine poezia şi ceea ce simţeam şi trăiam atunci.

Rodica spunea...

Alexandru, am promis şi cuvântul este cuvânt!
Data: 4 iunie.
S-a dussssss!
Am văzut pe blogul tău că mulgi oile, coseşti şi alea, alea..... mă bucur.
Fotografia este chiar frumoasă. Momentul când a apărut a fost şocant şi chiar nepotrivit. Aşa ai simţit, aşa ai făcut. Nu ştiu ce ţi se pare ţie. Este erotic cu "E", să fim serioşi. Mai erotic decât aşa, ce mai vrei?!
Stiu că sunt în "Grădina lui Epicur" dar.......
Ai un blog frumos, cu mult bun gust, rafinat, cum nu am găsit în altă parte. Alexandru, nu-l strica, te rog. Eu de-aia vin aici, inţelege odată!
Trebuie să
plec, cred că revin mai târziu.

Rodica spunea...

Mulţumesc Alexandru, mulţumesc pentru ce am găsit astăzi aici.
Chiar nu ştiu ce să mai scriu. De câteva zile nu văd decât URÂTUL din jur. Am intrat cu teamă că cine ştie ce găsesc şi la tine. Cred că cedam nervos. Îţi mulţumesc şi pentru discreţie.
Îmi vine să plâng, cred că cedez nervos totuşi. Mulţumesc şi revin.
Încă ceva, dacă vezi că am greşit numele, fă tu corectarea de rigoare.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
toate trec! Urâtul era acolo şi înainte să-l vezi tu, deci nu te mai amărâ degeaba. În plus, dacă nu ar exista urâtul nu am putea să apreciem frumosul. Avem nevoie de antiteză.
Hai zâmbeşte! E luna naşterii tale şi trebuie să te bucuri de ea.

Rodica spunea...

Alexandru am zis că trec doar repede şi uita că m-am lipit aici. Ţi-am găsit şi cuvintele de mai sus. Mulţumesc.
Facem puţină estetică? Urâtul este întotdeauna o negare a omenescului pozitiv sau a trăirii plenare a acestuia.Este slăbiciune, contrast interior, conflict, contradicţie,lezarea a ceva omenesc pozitiv.
Tu îmi spui, cu alte cuvinte, că urâtul este un condiment al frumosului. Este ceea ce pătrunde în frumos sub forma contrastului.
Zâmbesc Alexandru. Am citit, am ascultat şi e mai bine. O să-mi treacă. :)

Alexandru Moise spunea...

Rodica
mă bucur că ai depăşit starea de care mi-ai scris.
Referitor la urât, am spus că el există şi poate că aşa şi trebuie. Aşa cum Iisus este Fiul Domnului, tot creaţia Lui este şi Ucigă-l Toaca!
Petre Ţuţea spunea că prostul are un rol pozitiv. "Fără existenţa prostului nu am şti să apreciem deşteptul."
În toate există un plus şi un minus, materie şi animaterie, frumos şi urât. Iar o cugetare orientală spunea că "Frumuseţea stă în ochii noştri".
Deci, forţa stă în tine!

Rodica spunea...

Alexandru salut!

Cred că mi-a căzut faţa, când nu mi-am găsit repede locul.
Ai postat noutăţi şi acum ar trebui să plec. Vreau să le citesc în linişte cînd mă întorc.
Puţină muzică tot ascult.

Rodica spunea...

Te re-salut!

Am recitit ce ţi-am scris mai sus şi mă minunez de mine.
În loc să-ţi mulţumesc sincer pentru muzica postată "În loc de La mulţi ani" eu îi trag cu URÂTUL în sus şi-n jos.
Îţi mulţumesc din suflet pentru FRUMOSUL care m-a aşteptat aici, Alexandru. Vin şi le ascult de câte ori pot. Spaniola mea este în pom, dar încerc să le "brodesc".

Rodica spunea...

Nu ştiu dacă voi scrie la fiecare poezie câte ceva. Eu tot aici vin, ca somnambula.
Majoritatea poeziilor le-ai scris în apropierea mării.
Alexandru, am făcut înot de performanţă. Trag după mine câteva recorduri naţionale la cea mai rapidă probă(50 m liber), dar mi-e o frică imensă de mare. Eu nu am depăşit geamandurile niciodată. Am un respect aproape religios faţă de apă. Înot cu mare plăcere în lacurile de munte. Am nevoie să văd malul şi lumea e a mea.
Te las. Încă odată pentru cele două cântece un mare MULŢUMESC.

Rodica spunea...

Alexandru salut!

Am venit să vorbesc cu peretele meu.
Dragul meu perete,
ai văzut că iar am gafat-o?
Alexandru e necăjit pe mine. Îmi pare rău.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
am să-ţi deschid un alt post ca să nu mai ai impresia că vorbeşti cu peretele. Pentru postări mai vechi de 30 de zile intră moderare ccomentarii. Altfel cum să ştiu cine mai comentează la postările mai vechi.

Nu sunt supărat pe tine, de ce aş fi. Doar ştii că mi-eşti dragă, aşa cum eşti tu.

Rodica spunea...

Alexandru dragă,

Peretele acesta desparte două generaţii. Tu ai o viaţă înainte, pentru a-ţi căuta sufletul pereche şi-l vei găsi. Gândurile mele bune te vor ajuta.
Eu, îl rog pe Dumnezeu să nu-mi fluture înaintea ochilor, de acum înainte,sufletul pereche.
Alexandru alungă nălucile,te rog.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
peretele îl zideşti tu. Nu te lăsa! Există o vârstă bilologică şi una spirituală care nu merg în paralel. Las-o pe cea biologică să o ia înaintea celeilalte. Ai sufletul tânăr şi asta contează.
Referitor la sufletul pereche, teme-te că nu o să-l întâlneşte, cu că îl vei întâlni. O clipă alături de el face cât mii de vieţi alături de străinii de lângă noi.
Eu nu vreau să alung nălucile, vreau materializarea lor.

Rodica spunea...

Alexandru,

peretele există pentru că l-am clădit, pentru că mai şi gândesc.
Ce este cu tine? Trezeşte-te te rog.
Alexandru, ai putea SĂ-MI FI FIU !!!!!
Îţi faci rău omule.

Alexandru Moise spunea...

Rodicaaaaaaaaa
hahahaha! m-ai facut să râd! de unde ai dedus tu asta? Nici nu se pune vorba, mey! Nu vezi că poeziile mele sunt scrise acum 10, 15 ani? Acum am înţeles despre ce perete vorbeai. Eu credeam că îmi vorbeşti despre viaţa ta, nu de mine. hai, măi, Rodica! Ce naiba?!

Rodica spunea...

Alexandru,

viaţa mea înseamnă, printre altele: 1963 - anul căsătoriei mele. Nu este hahahaha! Mai râzi şi acum dacă poţi.
Vin cu drag aici, dar încep să cred că nu e bine.

Alexandru Moise spunea...

Rodica
mulţi ani înainte, să fii sănătoasă alături de cei dragi!
Eu nu am râs de viaţa ta, ci de ceea ce ai gândit, anume că aş flirta cu tine. Nu ştiu de unde până unde ai dedus tu asta dar este bine să o clarific. Nu!

În ceea ce priveşte vizitele tale aici, este opţiunea ta. Acest blog l-am făcut înainte de toate pentru mine. Dacă sunt şi persoane interesate, care-l apreciază, care se simt bine aici, nu pot decât să mă bucur.

Rodica spunea...

Alexandru,

este OK :)

Cu siguranţă voi reveni pentru că îmi place blogul.
Sper să nu încremenşti.