luni, 27 aprilie 2009

Doar atunci


Nu sunt atât de sărac încât
să pot arăta cât de mult te iubesc
şi să fac economie la sărutări,
mângâieri,
îmbrăţişări
sau cuvinte de dragoste.

Nu sunt atât de sărac încât
să nu mai am un loc gol lângă mine,
în care te aştept să vii fierbinte,
iubitoare,
mincinoasă,
sau aşa cum eşti tu.

Nu sunt atât de sărac încât
să nu-ţi pot oferi dragostea mea
şi tot ceea ce am eu, sufletul
veselia,
nebunia,
sau seva trupului meu.

Nu sunt atât de sărac încât
să nu-ţi pot aşterne la picioare
darurile divinului, nisipul mării,
mireasma florilor,
susurul izvoarelor,
sau potecile ascunse ale munţilor.

Nu sunt atât de sărac încât...
Şi totuşi mă simt atât de sărac atunci,
numai atunci,
şi doar atunci,
când nu eşti cu mine.

Alexandru Moise - Bucureşti/05 Decembrie 1994

2 comentarii:

Shanti spunea...

nu sunt atat de sarac decat atunci cand nu suntem doi: tu si cu mine! minunata poezie, Alex. Minunata!

Alexandru Moise spunea...

Shanti

multumesc!