Dacă lacrima mea ar fi fulg de nea,
aş ninge abundent peste durerile tale
ca să le ascund sub strat gros de alb,
de privirile curioase şi otrăvite.
Dacă lacrima mea ar fi fulg de nea
aş împleti flori de gheaţă pe irişi,
astfel văzând doar frumosul unei lumi
care devine din zi în zi mai grotescă.
Dacă lacrima mea ar fi fulg de nea
aş lăsa-o purtată de viscolul trecerii tale
din lumea ta, în lumea mea, şi-napoi,
ca un perpetuum-mobile nebun.
Dacă lacrima mea ar fi fulg de nea
ar cădea şovăielnic şi împleticit
peste trupul tău alb, deja nins,
de iernile şi păcatele trecutului.
Dar lacrima mea e fierbinte...
Alexandru Moise
Bucureşti/21 febuarie 2009
7 comentarii:
multumesc!
foarte frumoasa. stii ce e interesant? alaturarea clownului - care mi se pare cel mai reusit tablou (il cunosc de mult) cu subiectul poeziei! inteleg mai mult decat trebuie, sau nu?
shanti
intelegi perfect!
sunt sigura ca esti un om puternic si poti masca toate slabiciunile, in plus, zic eu, ca ai reusit in viata sau o sa... nu ai atitudine de invins si nici de las. asta imi place mult la tine
viata are multe fatete, ca un diamant. Unele sunt mai slefuite decat altele, altele sunt zgariate...
Iar las nu am fost niciodata. Daca ascund ceva nu o fac de frica, ci pentru a proteja pe altii.
Ma gandeam acum la Ion Antonescu. cata demnitate in momentul final al vietii! Sau Brancoveanu! Si ce urmasi au!!! Ar mai accepta moartea la fel daca ar sti cum arata posteritatea ptr care au facut-o!
Alexandru,
eu cred că şi Ion Antonescu şi Brâncoveanu ar repeta gestul. Pigmei şi ticăloşi au fost şi pe vremea lor.
Rodica
si eu cred la fel! Aceste trasaturi apartin individului si el si le manifesta indiferent de alti factori.
Trimiteți un comentariu