Otrava ce despotic o foloseşte Ura
Îmi picură-ntre buze…Nu vreau să beau…Le strâng,
Trupu-mi se saltă-n spasme, ochii orbiţi îmi plâng,
Ea îmi desface gura, cu forţa-i mă răpune
Sadic strecoară moarte…otrava încet o pune,
O mistuie dorinţa fărădelegii sale
Cu sete soarbe-n nări mirosul de migdale
De mult aşteaptă bruta în răzbunare-o clipă
Plutind, să mă trimită pe-a morţii neagră aripă.
Otrava mă cuprinde, palpită rece-n vine
Grăbind sfârşitul meu, secunda care vine
Gura se încleştează, cuvinte greu frământă,
În timp ce Ura râde, se uită şi îmi cântă.
Ultimă arcuire, totul în mine moare,
Ce bine este acum, nimic nu mă mai doare,
Uşor, mă saltă-n braţe un gingaş heruvim
Că să mă poarte-n raiul pe care ni-l dorim.
Şi plec lăsând în urmă învingătorul cel
Ce ştie că etern aproape sunt de el.
Alexandru Moise/ 14 Nov 1982-
2 comentarii:
si aici canti iubirea iar in spatele cuvintelor rostite se ascunde exact contrariul :))
parerea mea, monsher :))
shanti
daca tu nu simti, atunci cine?
Trimiteți un comentariu