miercuri, 29 iulie 2009

Linişte


Lasaţi-mi liniştea de cimitir
şi opriţi vântul
să mai foşnească frunzele copacilor,
să mai atingă florile între ele,
să facă trandafirii să se înţepe între ei.

Lăsaţi-mi liniştea de cimitir
şi scrieţi la intrare
un afiş: “Sărutatul interzis”,
ca să nu mă tulbure zgomotul buzelor
amorezilor furişaţi vinovat pe alei.

Lăsaţi-mi liniştea de cimitir
şi îndepărtaţi gâzele
care bâzâie în zborul lor şovăielnic
în căutarea miresmei florilor
împietrite în simţul meu olfactiv

Lăsaţi-mi liniştea de cimitir
râvnită mereu
pe când auzeam ţipetele voastre,
de durere, de fericire, de dragoste, de ură,
sau pur şi simplu, de nepăsare.

Lăsaţi-mi liniştea de cimitir
ungând uşile cavourilor,
alungând carii din lemnul uitat al crucilor,
oprind ticăitul ceasurilor de la mână,
scoţând blacheurile din tocurile pantofilor.

Lăsaţi-mi liniştea de cimitir
iar eu promit
că nu voi deranja vreodată
în împietrirea, nemişcarea
şi tăcerea mea de mormânt.

Alexandru Moise - Nov 1985 /Bucureşti

Niciun comentariu: